UPDATE: Dacă doriți să downloadați formulare (cereri) pentru retragerea de la orele de religie, click aici. Formularele ne-au fost puse la dispoziție prin amabilitatea domnului Emil Moise, președintele asociației Solidaritatea pentru Libertate de Conștiință.

Pe 10 februarie 2011, Asociaţia Secular-Umanistă din România a lansat campania ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”. Primul pas al campaniei îl constituie atragerea atenţiei asupra acestei probleme, prin amplasarea mesajului de campanie pe panouri publicitare situate în centrul Bucureştiului, în zona Palatului Cotroceni, a Parlamentului şi a Patriarhiei.

”Am iniţiat această campanie pentru că, odată cu intrarea în vigoare a noii legi a educaţiei naţionale, a crescut riscul de îndoctrinare a copiilor în şcolile publice. Dorim să le arătăm părinţilor riscurile la care sînt expuşi copii lor odată cu îndoctrinarea şi în acelaşi timp vrem să le prezentăm mijloacele legale pe care le au la dispoziţie pentru evitarea acestui fenomen.” – Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţămînt de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării: predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios; se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul “Să ne alegem prieteni credincioşi!” sau prin catalogarea drept “păcătoşi” a celor “care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”; profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească; în caz contrar li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă.

Şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osînda veşnică”.

În acest context, nu este de mirare că unii copii nu pot rezista presiunii psihologice şi clachează. Chiar şi un fost ministru al educaţiei, profesorul de psihologie Mircea Miclea, afirma că „Modul în care s-a predat religia îi înspăimîntă pe elevi. Am facut terapie şi eu şi alţi colegi de-ai mei cu elevi care erau traumatizaţi că vine diavolul“.

Chiar dacă din punct de vedere strict legal părinţii işi pot, teoretic, retrage copiii de la orele de religie, în lipsa unor instrucţiuni clare de aplicare, această prevedere este dificil de pus în practică la nivelul şcolilor. De cele mai multe ori, orele de religie fiind plasate în mijlocul zilei, administraţiile şcolare ar trebui să poată oferi copiilor care nu participă la Religie alternative educaţionale, lucru pentru care nu sînt, de obicei, pregătite. Mai mult, lipsa unei politici clare în această privinţă deschide calea abuzurilor şi riscului de ostracizare a copiilor în cadrul colectivului şcolar. Este foarte important ca decizia de nefrecventare a orelor de religie să fie luată doar după o analiză atentă a impactului asupra copilului, ţinîndu-se cont de opinia acestuia şi oferindu-i tot sprijinul moral şi psihologic necesar pentru a putea evita ostracizarea în cadrul şcolii.

Din aceste motive, asociaţia noastră nu recomandă retragerea necondiţionată de la orele de religie. Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.

Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:

• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.