Cum sărbătoresc umaniștii Crăciunul? Fără componenta religioasă, rămâne ceva de sărbătorit? Iată ce au răspuns la aceste întrebări o parte din membrii ASUR:
”În perioada premergătoare Crăciunului, încerc să fac donații pentru centrele de copii sau alte persoane defavorizate, sau chiar să voluntariez, dacă îmi permite bugetul și timpul, deoarece cred că lipsurile se simt și mai dureros dacă se compară cu abundența din jur. Pentru mine, Crăciunul în sine reprezintă momentul din an când sunt alături de familia apropiată și încercăm să petrecem timp de calitate împreună. Eu sunt o umanistă mai ciudată, în sensul că iubesc toată ritualistica asociată Crăciunului. De exemplu, faptul că mereu împodobesc bradul în ajun alături de sora mea, că avem o cină mare toată familia împreună, că ne strecurăm fiecare cadourile sub brad în noaptea de Crăciun. După masa de Crăciun, în ultimii ani, am jucat cu toată familia jocuri de societate, și mereu ne-am distrat copios. Deoarece am cântat 11 ani în coruri (majoritatea seculare, de la școala de muzică, dar pentru 2 ani și jumătate și unul religios) am rămas absolut îndrăgostită de colinde. Chiar dacă nu cred în mesajul religios transmis, îmi place mult faptul că sunt așa de participative și de incluzive prin construcția muzicală. Așadar, în continuare, încerc să găsesc colinde noi, pe care să învăț să le când pentru membri familiei mele, și dacă se ivește ocazia merg la concerte de Crăciun. Mai recent, îmi plac colindele păgâne sau adaptările în genul metal după cântece de Crăciun consacrate. După 25 decembrie, încerc să mă întâlnesc cu prietenii din orașul natal care s-au dus care pe unde dar sunt toți acasă timp de câteva zile. Astea fiind spuse, recent m-am căsătorit cu un partener umanist și el, deci probabil că în timp ne vom face propriile noastre ritualuri.” – Raluca L.”Eu în general sunt mai Grinch și nu mă prea pătrunde spiritul sărbătorilor, dar am un singur lucru pe care l-am făcut câțiva ani la rând împreună cu un prieten bun, care era modul meu de a sărbători ceva în timpul iernii. Ne adunăm noi doi, bem un whisky sau un coniac, și improvizăm un fel de struțo-cămilă între o colindă românească și o piesă de blues. Întâlnirea anuală cu prietenul meu a devenit un ritual și unul din momentele mele preferate din fiecare iarnă. E modul meu de a-mi asuma această sărbătoare și de a-i atribui un sens cu care rezonez – muzică bună, creativitate și un anumit soi de camaraderie. Voi face eforturi de a continua această serie de mash-up-uri și alături de soția mea cea foarte muzicală și pasionată de colinde!” – Mircea L.”Crăciunul, pentru mine, aș putea spune că e o zi ca oricare alta, dacă nu ar fi reîntâlnirea cu părinții, bunicii și neamurile de la țară, mirosul de cozonaci, plăcinte și alte prăjituri gătite împreună cu mama în casă, dar și nelipsitul vin fiert cu scorțișoară. Este o zi pe care ne-o pregătim în spiritul tradițiilor strămoșești pentru a pretrece timp împreună ca familie, pentru a depăna amintiri din vremurile când eram copii sau din vremurile când părintii sau bunicii nostrii erau copii, pentru a ne bucura că suntem, și pentru a ne împărtăși gândurile și planurile pentru anul următor. E ca o călătorie în timp la rădăcinile mele, care îmi dă sentimentul împlinitor că aparțin unei familii, și care îmi dă puterea și bucuria de continua în timp.” – Patricia F.”În loc să spun ce înseamnă Crăciunul pentru mine, prefer să vorbesc despre ce asociez cu Crăciunul. Când mă gândesc la Crăciun, mă gândesc la timpul prețios petrecut cu familia. Deși am trait aproape toată viața în Brazilia, unde Crăciunul este vara, tot cosy mă simțeam, chiar dacă stam închis în apartament, cu aerul condiționat pornit, în timp ce mâncam comfort food împreună cu familia. Deși familia mea e majoritar spirituală și unii dintre ei sunt destul de conservatori, cei mai mulți sunt super ok si chiar îi iubesc. Suntem apropiați și ne înțelegem bine, așa că amintirile mele sunt foarte pozitive și chiar îmi place Crăciunul. Cred că asta se datorează și asocierii din copilărie, când Crăciunul era o seară magică în care primeam cadouri. Chiar și acum Crăciunul încă este pentru mine o perioadă în care, pentru câteva zile, uit că am responsibilități, mă răsfăț și mă distrez. Deoarece trăiesc într-o societate preponderent creștină, mi se amintește și de caritate î perioada sărbătorilor, și ăsta cred că e un aspect pozitiv al Crăciunului creștin, care merită păstrat și integrat în cultura seculară. Deși nu sunt deloc atașat de tradiții și ritualuri, recent am citit „Religie pentru atei”, de la Alain de Botton, și m-a inspirat să încerc să fiu mai ritualistic într-un mod care să aibă însemnătate, să îmbunătățească viețile altora. Poate Crăciunul ăsta va fi o oportunitate bună să fac mai mulți pași în această direcție.” – Ariel P.