(“Why Do Intelligent, Well-Educated People Still Believe Nonsense?” – Neil Carter)

Credințele iraționale pătrund ușor în mediile în care educația este precară. Dar ce se întâmplă cu persoanele inteligente care îmbrățișează/promovează sisteme de informații lipsite de dovezi?

Raționalitatea pălește în fața emoțiilor, a biasurilor cognitive, a percepțiilor. a intereselor personale. Tocmai de aceea ne încredem în știință, ca metoda ei de cercetare a realității fiind pe cât posibil, obiectivă.

Dacă la vârste fragede unui individ i se repetă importanța și sacritatea unei structuri de credințe, tot sistemul său de raționalizare va crește în jurul acelei structuri, păstrând-o nealterată, încorporând-o. De fapt, fără metoda științifică, argumentarea și raționalizarea reprezintă doar validarea și confirmarea emoțiilor (confirmation bias).

Apoi, creștinismul, spre exemplu, a sădit suspiciunea și supunerea în ceea ce privește raționalizarea umană în raport cu învățăturile sale. Asta chiar și în cadrul unor culturi care promovau știința, educația, cunoașterea, explorarea realității. Autoritatea divină câștigă detașat dilemele.“Cine suntem noi să ne punem cu Dumnezeu?”  Sau încercarea de a gândi este chiar un test de credință la care te supune divinitatea. Argumentele împotriva conspirațiilor globale au parte de același tratament – orice încercare de a nega afirmația este încă o dovadă a manipulării și a mușamalizării “lor”. Întâlnim o eroare logică de argumentare – anularea ipotezelor.

În state precum România presiunea socială  e mare. Când intreaga ta viață e construită în jurul unei idei, a provoca acea idee te cutremură din rădăcini, atât în plan social, cât și psihologic. Iar în România ești educat sa fii submisiv. Să nu riști să gândești diferit, să fii diferit, să te opui. A nu accepta anumite credințe iraționale, precum religia are un cost enorm. În cele mai multe cazuri te împotrivești celor apropiați, celor de la școală, de la serviciu, autorităților.

E o luptă cu nevoia umană de acceptare socială. Dar cine are curajul de a se exprima și a trăi în conformitate cu ceea ce gândește, cunoaște sentimentul libertății.  Iar singura viață la care ai acces merită trăită sincer, nu într-o cușcă comună.

 

Un articol scris de Alina Lupeș, voluntar ASUR

 

 

 

 

Related Post